Rolul profesorului de educație fizică

Educaţia fizică este „singura disciplină din programa şcolară care urmăreşte pregătirea copiilor pentru un stil de viaţă sănătos şi care transmite valori sociale importante ca autodisciplina, solidaritatea, spiritul de echipă, toleranţa şi sportivitatea”. Este citat din raportul d-nei Frederique Ries privind prevenirea excesului de greutate şi combaterea obezităţii, raport adoptat de Parlamentul European în anul 2007.

Prin definiţie educaţia fizică este activitatea care valorifică sistematic şi continuu ansamblul formelor de practicare a exerciţiilor fizice în scopul creşterii, în principal, a potenţialului biologic al individului la diferite vârste, în funcţie de cerinţele sociale.

Realizarea obiectivelor educaţiei fizice şi sportului şcolar întregesc şi completează modelul elevului, chiar mai mult îl ajută să ducă o viaţă echilibrată, activă, sănătoasă şi de calitate, arătând încă o dată  importanţa acestei discipline. Totodată educaţia fizică trebuie să promoveze principiile educaţionale şi normele eticii sociale, responsabilitatea socială, să determine comportamente noi precum readaptarea, autoinstruirea şi educaţia permanentă.

Fiecare elev trebuie să conştientizeze modalităţile prin care educaţia fizică va contribui la întărirea sănătăţii şi la formarea personalităţii lui. Ce trebuie să facem pentru a educa şi forma buni cetăţeni şi profesionişti în domeniul calificării profesionale, sunt întrebări la care trebuie să răspundă fiecare profesor de educaţie fizică. În funcţie de posibilităţile personale, baza materială şi potenţialul elevilor, el trebuie de asemenea să conceapă şi să pună în practică un demers didactic ştiinţific corect, eficient şi realist, capabil să schimbe atitudinea faţă de aceasta disciplină şi să-l  ajute pe elev în viaţa socio-profesională.

Rolul profesorului  în educaţia modernă ca principal „agent” de transmitere a informaţiilor este acela de a cunoaşte aspiraţiile şi opţiunile elevului către anumite activităţi sociale sau profesii, să le dezvăluie elevilor solicitările impuse de acestea şi după posibilităţile şi potenţialul lor să-i orienteze sau reorienteze spre domenii ocupaţionale care, din punct de vedere al aspectului fizic şi caracteristicilor psiho-motrice, corespund disponibilităţilor personale. Profesorul de educatie fizica trebuie sa asigure si sa dezvolte permanent urmatoarele notiuni:

  • să dezvolte capacitatea de organizare/autoorganizare şi de adaptare la situaţii variate de lucru în vederea dezvoltării fizice generale;
  • perfecţionarea capacităţii motrice generale şi specifice;
  • să dezvolte la elevi gândirea activă;
  • cresterea spiritul de inventivitate;
  • introducerea spiritului de fairplay;
  • jucarea corectă a şanselor pe fondul unor indici superiori de manifestare a calităţilor motrice;
  • aplicarea şi generalizării deprinderilor şi priceperilor motrice de bază şi specifice atletismului, jocurilor sportive, gimnasticii şi cerinţelor fizice specifice domeniilor de calificare profesională;

În fața noilor tehnologii (telefon, tabletă, internet, jocuri, etc) și a statisticilor tot mai îngrijorătoare privind starea de sănătate a populației școlare și adulte, profesorul care predă această disciplină rămâne un pilon important care trebuie să asigure echilibru și mai ales alternative atractive și eficiente pentru: combaterea sedentarismului cronic, prevenirea îmbolnăvirilor copiilor (boli cardio-pulmonare, boli de nutritie, inclusiv obezitate, boli ale aparatului locomotor, etc.), combaterea efectelor negative bio-psiho-motrice induse de noile tehnologii și alimentația nesănătoasă.

Calitatea actului didactic este condiţionată de aplicarea într-o formă ştiinţifică modernă, atractivă, motivată, actuală şi uzuală a tuturor cunoştinţelor şi deprinderilor profesionale, „transferul” de informaţie făcându-se la nivelul lecţiei de educaţie fizică prin metodologia aplicată de profesor.

Punctez în continuare cele mai importante aspecte legate de rolul educaţiei fizice în definirea elevului şi anume:

  • Elevii trebuie să comunice într-o limbă străină şi în limba maternă, dar trebuie să-şi cunoască corpul şi posibilităţile fizice ale acestuia manifestate prin mişcare pentru o adaptare eficientă la situaţii variate întâlnite în mediul natural şi social.
  • Prin deprinderile şi priceperile motrice, individul se poate adapta mai bine cerinţelor vieţii cotidiene, în toate contextele sociale, în relaţiile de muncă, în familie, grup de prieteni sau în timpul liber.
  • Prin dezvoltarea calităţilor motrice de bază şi combinate se asigură individului atât creşterea randamentului fizic, dar şi a potenţialului biologic în rezolvarea unor situaţii din viaţa personală şi familială, cât şi din viaţa socio-profesională.
  • Prin dinamism, relaţii interpersonale, calităţi psihice care se creează în cadrul grupelor, claselor, cercurilor sportive, echipelor de elevi, grupurilor organizate de turism pedestru sau cicloturism dau posibilitatea acestuia de a înţelege, accepta şi aprecia mai bine diferitele modalităţi de exprimare  şi comunicare, de a aprecia calitatea mediului și importanța exercițiului fizic pentru sănătatea lui.
  • Prin formarea atitudinilor, abilităţilor, deprinderilor şi competenţelor urmărite în ciclul liceal se pun bazele educaţiei adultului, acesta fiind mai sociabil, mai puternic, mai informat şi mai bine pregătit pentru viaţă, mai disciplinat şi organizat şi nu în cele din urmă mai sănătos.
  • Prin dezvoltarea capacităţilor coordinative, a calităţilor motrice rezistenţă, forţă, viteză, îndemânare, a formelor combinate, consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor de bază şi aplicativ-utilitare, se creează premisele formării unui absolvent bine pregătit, apt să susţină activităţi fizice variate prin eforturi fizice specifice meseriei şi care să-şi influenţeze şi autoevalueze propria stare de sănătate în scop profesional, profilactic sau recreativ.
  • Prin transmiterea cunoștiințelor privind exercițiul fizic, dozarea efortului și forma corectă a mișcărilor, a informațiilor minimale care vizează algoritmul învățării/corectării/perfecționării mișcărilor din fitnessul muscular, jocul sportiv sau sportul practicat, respectiv noțiuni și principii elementare despre alimentaţia sportivului pentru efort/recuperare, regimul de viață și de odihnă, asigură cadrul optim pentru continuarea exercițiului fizic în timpul său liber în mod independent și în condiții de siguranță.

În acest sens prezentul articol se vrea o aducere aminte a ceea ce ar trebui să însemne disciplina educație fizică școlară și importanța profesorului în demersul lui de a realiza sarcinile și obiectivele fundamentale ale disciplinei.

Bibliografie:

  1. Albu C-tin – „Educaţia fizică în liceu”, Bucureşti, Editura Sport – Turism, 1981;
  2. Cârstea G. – „Teoria şi metodica E.F.S.”, Bucureşti, Editura Universul,1993;
  3. Câmpeanu M. – „Activitatea corporală la populaţia adultă” Cluj-Napoca, Editura Napoca Star, 2003;
  4. Dragomir P. , Scarlat E. – „Educaţia fizică şcolară”, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 2004;
  5. Asociatia-profesorilor.ro – resursa online.