Parcursurile aplicativ-utilitare

Parcursurile aplicative sunt o formă combinată de deprinderi motrice, caracterizate prin diversitatea instalațiilor, obiectelor dispuse într-o anumită succesiune, succesiune determinată de scopul urmărit. Aceste parcursuri sunt mijloace eficiente de realizare a multiplelor sarcini ale educației fizice școlare, având efecte deosebite pe plac psiho-comportamental.

Caracteristici:

  • pot fi realizate cu colective de toate vârstele și pot fi organizate în orice condiții;
  • contribuie la fixarea și consolidarea deprinderilor motrice de bază, aplicative și cele specifice diferitelor ramuri sportive; se poate realiza o interdependență între deprinderi;
  • au valoare aplicativă, formativă și prezintă o atractivitate deosebită; rolul formativ al parcursurilor se evidențiază în momentul în care profesorul valorifică posibilitățile fiecărui elev, cultivă atitudinea participativă a tuturor elevilor, dezvoltă voința, disciplina, perseverența, încrederea în forțele proprii, dorința de autodepășire și autocontrolul;
  • determină o participare emoționala a elevilor;
  • permite organizarea în forme de întrecere (ștafeta, torent);

Cerințe organizatorice:

  • respectarea particularităților colectivului de elevi: vârsta, sex, nivel de pregătire;
  • stabilirea sarcinilor parcursurilor în funcție de obiectivele urmărite în lecție: 1-2 deprinderi pentru învățământul preprimar, 2-3 deprinderi pentru cel primar;
  • gradarea judicioasă a efortului; se stabilește raportul dintre volum și intensitate; se recomandă mărirea progresivă a efortului prin mărirea mai întâi a volumului și apoi a intensității;
  • controlul în permanență a stării de funcționare a aparatelor și instalațiilor folosite, asigurarea locului de aterizare cu saltele pentru sărituri și escaladări.

Cerințe metodice:

  • exercițiile utilizate în parcursul aplicativ trebuie să fie cunoscute;
  • trebuie alternate elementele dinamice cu cele mai puțin dinamice; alternarea celor dificile cu cele mai ușoare;
  • asigurarea unei încălziri specifice înaintea începerii parcursului;
  • evitarea folosirii unor structuri dificile la sfârșitul parcursului;
  • parcursurile se pot schimba cât mai des, fie prin introducerea unor aparate noi, fie prin modificarea funcționalității aparatelor existente și a exercițiilor;
  • controlul permanent al adaptării la efort prin înregistrarea F.C.

Posibilități de dozare prin reglarea:

  • lungimii traseului, repetarea acestuia (minim 3x);
  • numărului de obstacole, caracterul acestora, înălțimea acestora;
  • elemente de îngreunare;
  • vitezei de deplasare.

Procedeele de organizare a parcursurilor:

  • grupe paralele;
  • banda rulantă (continuă);
  • torent.

Locul parcursurilor aplicative în lecția de educație fizică:

  • în partea pregătitoare: în momentul de pregătire a organismului cu obstacole joase; trebuie să vizeze dezvoltarea fizică armonioasă;
  • în partea fundamentală, atât pentru cosolidarea deprinderilor motrice cât și pentru dezvoltarea aptitudinilor motrice;
  • în partea de încheiere: în momentul de revenire a organismului parcursurile vor avea un tempo lent cu caracter de destindere și relaxare.

BIBLIOGRAFIE