Mersurile simultane

La baza acestor mersuri stă împingerea simultană cu bețele, după care urmează o alunecare pe ambele schiuri apropiate. Efortul în mersurile simultane este repartizat în cea mai mare parte asupra musculaturii brațelor și trunchiului.

În toate mersurile simultane (în afară de alunecarea prin împingere simultană fără pași), înaintea împingerii cu bețele se efectuează unul sau mai mulți pași alunecați prin impulsul puternic al piciorului încărcat.

După numărul pașilor alunecați din cadrul unui ciclu de mers, se deosebesc următoarele mersuri:

  • mersul cu un pas și împingere simultană;
  • mersul cu doi pași și împingere simultană.

Mersurile simultane se folosesc în general atunci când alunecarea este bună și există un sprijin bun pentru bețe.

BIBLIOGRAFIE