Mersul cu un pas și împingere simultană

Mecanismul tehnic

În mersul cu un pas și împingere simultană, fondistul efectuează o împingere cu piciorul, după care împinge simultan cu ambele brațe și alunecă pe ambele schiuri. Efectuarea ciclului acestui mers durează de obicei 1.2 – 1.6 sec., în decursul cărora, în funcție de condițiile de alunecare și forța împingerilor, se parcurge o distanță cuprinsă între 6 și 8 m. Terminând împingerea cu brațul și îndreptându-se, schiorul continuă să alunece pe schiuri datorită vitezei obținute mai înainte.

În timpul alunecării, schiorul se pregătește pentru împingerea cu piciorul și brațele. Pentru efectuarea unei împingeri bune, puternice și rapide este necesar ca, după îndreptarea trunchiului, la fel ca și în mersul alternativ cu doi pași, să se înceapă schimbarea repartizării greutății corpului pe schiuri,în așa fel încât partea principală (cea mai mare) să fie concentrată pe acel picior cu care se pregătește să împingă. Trecerea greutății corpului pe un picior este mai bine să fie începută cât mai aproape de momentul în care proiecția Cg se apropie de granița anterioară a sprijinului, adică la mijlocul rostogolirii. În timpul rostogolirii, în același timp cu repartizarea greutății corpului pe un schi, fondistul se deplasează înainte, în așa fel încât greutatea corpului să fie repartizată nu pe toată talpa, ci nummai pe degetele piciorului. În același timp flexează puțin piciorul pe care este repartizată greutatea corpului, ghemuindu-se și creând condiții pentru o împingere eficace.

Fondistul începe împingerea printr-o extensie în articulașia coxofemurală, a genunchiului și gleznei și o termină printr-o flexie plantară a degetelor piciorului. În decursul împingerii cu piciorul, care de obicei durează 0.12 – 0.27 sec., schiul de sprijin rămâne nemișcat. Piciorul eliberat de greutatea corpului se deplasează în acest timp pe o distanță de 80 – 115 cm. înaintea piciorului de împingere, cu o viteză care este mai mare decât Cg, după care mișcarea lui este frânată brusc. Frânarea pendulării piciorului descărcat se suprapune la schiorii experimentați, ca timp, cu terminarea împingerii cu piciorul de sprijin și ușurează împingerea, ajutând la creșterea vitezei de deplasare. După împingerea energetică cu piciorul, fondistul începe împingerea simultană cu brațele. La terminarea împingerii cu piciorul, ca urmare a direcției împingerii (în jos și înapoi), a relaxării mușchilor piciorului și a înclinării trunchiului înainte, piciorul de sprijin se ridică înapoi și în sus.

În timpul ducerii înainte a piciorului descărcat, el trebuie să flexeze mai puțin în articulația genunchiului decât în mersul alternativ cu doi pași. Prin aceasta se obține creșterea momentului de inerție (podusul masei cu brațul pârghiei), a cărui valoare poate fi folosită în timpul împingerii cu brațele. Viteza de deplasare a piciorului pendulant trebuie astfel coordonată cu viteza deplasării brațelor în timpul împingerii, încât mișcarea brațelor și piciorului să se termine în același timp.

După terminarea împingerii, fondistul duce înainte brațele cu o viteză care îi permite să le deplasez în decursul întregii perioade de alunecarem până în momentul începerii următoarei împingeri cu piciorul. În același timp cu împingerea se începe înfingerea bețelor în zăpadă. Brațele trebuie duse înainte în sus, astfel încât pumnii să nu fie ridicați mai sus de nivelul ochilor. O ridicare corectă a brațelor va fi aceea în care coatele nu vor ieși mult în afara limitelor lățimii umerilor și vor fi lăsate în jos, astfel încât antebrațele să se apropie de planul bețelor înfipte în zăpadă.

În același timp cu începerea împingerii cu piciorul, fondistul trebuie să înfingă bețele în zăpadă cu partea lor inferioară orientată spre înainte. În timpul împingerii cu piciorul, fondistul deplasează spre înainte capetele superioare ale bețelor, în așa fel încât, la terminarea împingerii cu piciorul bețele să fo trevit linia verticală și să aibă p înclinare spre înainte. O dată cu terminarea împingerii cu piciorul, fondistul trebuie să tindă că, prin împingerea cu ambele brațe, să continue efortul obținut prin împingerea cu piciorul, nepermițând nici o pauză.

Având o astfel de succesiune a efortului în comparație cu alte perioade ale cicluiui, fondistul are cea mai amre viteză de înaintare. În timpul împingerii cu brațele, partea principală a greutății corpului este repartizată pe un picior, iar celălalt execută o mișcare de alăturare de piciorul de sprijin.

În prima parte a împingerii cu brațele, fondistul înclină trunchiul și trăgându-se spre bețe, flexează puțin brațele în articulația coatelor. Înclinația trunchiului este precedată de o neînsemnată înclinare a capului spre înainte, care ușurează flexarea trunchiului înainte și creează cele mai bune condiții pentru folosirea mai completă a mușchilor trunchiului.

În timpul înclinării înainte, schiorul trebuie să extindă brusc brațele în momentul în care coatele se apropie de trunchi. După terminarea împingerii, fondistul îsi continuă mai departte drumul înapoi în sus, sub acțiunea inerției. Linia de acțiune a forței gravitației, în mersul cu un pas și împingerea simultană, în ultima treime a împingerii cu brațele, iese în afara granițelor sprijinului format de către labele piciorului spre înapoi

Principalele greșeli

  • pasul alunecat prea scurt, ca urmare a insuficienței împingerii cu piciorul;
  • împingerea neterminată cu bețele;
  • ridicarea trunchiului înainte de terminarea împingerii cu bețele;
  • neînclinarea trunchiului la timp, în momentul împingerii cu bețele.

Exerciții

  • pe loc, fără bețe, imitarea pasului și pendulării brațelor;
  • același exercițiu cu înfingerea bețelor în zăpadă;
  • imitarea mersului fără bețe;
  • executarea descompusă, cu numărătoare, a procedeului.

Indicații metodice

În cadrul învățării se va urmări: însușirea ritmului mișcărilor; împinferea cu piciorul; intrarea scuccesivă în acțiuune a trunchiului, brațelor, pendularea energică și apoi frânarea piciorului, corect coordonată cu terminrea împingerii cu brațele și coordonarea brațelor, trunchiului și piciorului cu respirația.