Calitatea motrică suplețea

Suplețea este capacitatea organismului uman de a efectua acte motrice cu un mare grad de amplitudine posibilă în mod activ sau pasiv. Este aptitudinea motrică aflată la granița dintre aptitudinile condiționale și cele coordinative și cuprinde mobilitatea care se referă la articulații, la posibilitatea lor de a se mișca, limitate de forma suprafețelor articulare și elasticitatea, ca fiind proprietatea fundamentală din punct de vedere fiziologic a fibrei musculare de a reveni la lungimea sa după o contracție sau întindere pasivă.

Mobilitatea articulară se măsoară în grade, știut fiind faptul că mișcările aparatului locomotor fac unghiuri diferite între ele.

Cercetările în domeniu au demonstrat că această aptitudine este condiționată genetic, este puțin perfectibilă și regresează odată cu înaintarea în vârstă.

Formele de manifestare ale supleței:

  • suplețea generală – exprimată prin intermediul mobilității principalelor articulații ale corpului ( centura scapulară, coxo-femurală, coloana vertebrală);
  • suplețea specifică – solicitată în cadrul anumitor ramuri și probe sportive (aruncarea suliței, înot, etc.;
  • suplețea activă – caracterizează amplitudinea maximă a unei mișcări executate prin contracția musculaturii agonistice;
  • suplețea pasivă – caracterizează amplitudinea unei mișcări efectuate sub efectul unei forțe externe – depinde de capacitatea de întindere și de relaxare a mușchilor antagoniști;
  • suplețea mixtă – manifestată în condiții de alternare a supleței active cu cea pasive.

Factori de condiționare ai supleței:

  • masa musculară, tonusul muscular, capacitatea de întindere musculară, capacitatea de întindere a tendoanelor și ligamentelor;
  • vârsta – la copii, mobilitatea este mai mare comparativ cu adulții și vârstnicii;
  • sexul – persoanele de sex feminin prezintă o mobilitate mai mare decât cele de sex masculin;
  • temperatura mediului ambiant – mobilitatea articulară și elasticitatea musculară au valori optime într-un mediu cald;
  • oboseala;
  • ritmul diurn – valori scăzute ale supleței se înregistrează dimineața comparativ cu amiaza.