Calitatea motrică – îndemânarea – capacitățile coordinative

Îndemanarea este capacitatea organismului uman de a efectua acte și acțiuni motrice, mai ales în condiții variate și neobișnuite, cu eficiență maximă și cu consum minim de energie din partea executantului.

Elemente componente:

  • capacitatea de coordonare a segmentelor corpului sau a acestuia în întregime pentru efectuarea actelor și acțiunilor motrice;
  • capacitatea de combinare a mișcărilor;
  • capacitatea de diferențiere a mișcărilor;
  • echilibrul;
  • precizia;
  • capacitatea de orientare spațială;
  • capacitatea de orientare temporală, mai ales ritm și tempo;
  • amplitudinea, pe bază de mobilitate articulară – suplețe – elasticitate musculară;
  • ambilaterilitatea.

Forme de manifestare a capacitățiilor coordinative:

  1. capacitățile coordinative generale: necesare insușirii și efectuării tuturor actelor și acțiunilor motrice;
  2. capacitățile coordinative specifice: evidențiate în practicarea diferitelor ramuri și probe sportive;
  3. capacitățile coordinative în regimul altor calități motrice (în regim de viteză, rezistență și forță)

Formele de manifestare a îndemânării trebuie raportate și la alte elemente care reprezintă și indici valorici ai calității respective astfel:

  • gradul de dificultate, complexitatea actului sau acțiunii motrice, în care se integrează coordonarea simetrică și asimetrică;
  • indicele de precizie al încadrării mișcării în spațiu;
  • indicele de viteza, dat de timpul de execuție, tempoul și ritmul execuției;
  • indicele de forță care rezultă din raportarea indicelui de precizie, la gradul de încordare musculară la lucrul efectuat.

Factorii de condiționare a capacităților coordinative:

  1. factori biologici:
    • mobilitatea proceselor nervoase fundamentale: excitația și inhibiția;
    • viteza de transmitere a impulsurilor nervoase pe căile aferente și eferente;
    • calitatea analizatorilor implicați în recepționarea informațiilor;
    • calitatea inervației musculare care determină contracția și relaxarea;
    • valoarea surselor energetice existente în organism.
  2. factori motrici:
    • nivelul de dezvoltare a celorlalte calități motrice (viteza, forța, rezistența, mobilitate și combinațile dintre acestea;
    • numărul și complexitatea deprinderilor motrice stăpânite.
  3. factori psihologici:
    • capacitatea de anticipare a desfășurării mișcării;
    • anticiparea evoluției viitoare a condițiilor în care se execută mișcarea;
    • calitatea proceselor cognitive (percepții, reprezentări);
    • memoria (de scurtă și lungă durată);
    • gândirea rapidă cu toate procesele sale.

Procedee metodice de dezvoltare – educare a îndemânării:

  1. efectuarea actelor și acțiunilor motrice în condiții constante:
    • se realizează prin număr mare de repetări și într-un timp îndelungat;
    • achiziționarea de noi acte, acțiuni motrice determină creșterea bagajului motric care se constituie în factorul de bază ce condiționează valoarea îndemânării;
    • în etapa de inițiere motrică se perfecționează percepțiile și reprezentările motrice, îmbunătățindu-se capacitatea de adecvare motrică la situațiile date.
  2. efectuarea actelor și acțiunilor motrice în condiții complexe:
    • se realizează prin sporirea treptată a dificultăților de execuție și structurilor de mișcare;
    • introducerea unor acte sau acțiuni motrice suplimentare;
    • micșorarea dimensiunilor spațiului de lucru;
    • modificarea pozițiilor inițiale de execuție;
    • schimbarea succesiunii de execuție a diferitelor depinderi motrice;
    • schimbarea ritmului de execuție
    • efectuarea unor exerciții fizice pe fond muzical;
    • mărirea numărului de execuții pe același spațiu;
    • efectuarea unor deprinderi motrice în prezența unui partener sau în colaborare cu mai mulți coechipieri;
    • efectuarea unor acțiuni motrice în prezența unor adversări apsivi, semiactivi, activi;
    • procedeul se extinde asupra unor arii sporite de activități motrice; el nu se implica numai în efectuarea unor procedee tehnice care cuprind de regulă un număr limitat de mișcări ci și o multitudine de acțiuni și mișcări.
  3. efectuarea actelor și acțiunilor motrice în condiții variabile, care să preîntâmpine orice situație viitoare posibilă:
    • exersare în săli de sport cu dimensiuni diferite;
    • exersare pe suprafețe diferite;
    • jocurile de mișcare, pregătitoare și ștafetele cu condiția să militeze explicația sau demonstrația subiectului modul de realizare;
    • parcursuri aplicative.

Cerințe în instruire:

  • trebuie să se țină cont de stadiile creșterii și dezvoltării organismului;
  • între 3-6 ani se va insista asupra însușirii unui număr cât mai mare de deprinderi motrice simple;
  • între 6-10 ani, accentul se va pune pe ameliorarea capacității de coordonare segmentară; precizia și orientarea spațio – temporală se vor aborda;
  • perioada 10-14 ani se caracterizează prin ameliorarea capacității de învățare motrică, manifestată mai ales la nivelul indicilor de stocare a informației și de diferențiere temporală; se vor aborda precizia și orientarea spașio – temporală;
  • între 14 și 18 ani se înregistrează o scădere a capacității de coordonare segmentară, mai ales în cazul mișcărilor complexe.

În lecția EFS, temele planificate pentru abordarea îndemânării vor fi abordate imediat după partea pregătitoare (încălzire) atunci când organismul se află în stare optimă de realizare a eforturilor fizice și psihice specifice.

Intervalele de odihnă (pauzele dintre repetarea exercițiilor concepute pentru dezvoltarea îndemânării trebuie să fie suficient de lungi pentru a putea permite refacerea organismului după efortul depus și să aibă un caracter activ pentru a menține S.N.C. în stare de excitabilitate.

BIBLIOGRAFIE