Beneficiile activității fizice și rolul educației fizice

„Exerciţiul fizic reprezintă acţiunea motrică voluntară – compusă din mişcări special selecţionate – utilizat în cadrul unui proces educaţional organizat, în scopul realizării unor obiective instructiv-educative concrete, în legătură cu educaţia fizică şi cu activitatea sportivă.” (Gh. Mitra, Al. Mogoş – Metodica predării educaţiei fizice.) Exerciţiile fizice şi sportul sunt mijloace permanente de păstrare a sănătăţii, de creştere a capacităţii de muncă şi de prelungire a duratei vieţii.

Ce influenţe au exerciţiile fizice asupra organismului?

Exerciţiile fizice efectuate regulat supun în mod obligatoriu organismul la mişcare. Mişcarea la rândul ei intensifică toate activităţile din organism: circulaţia sângelui în plămâni şi în celelalte organe, respiraţia, schimburile de substanţe nutritive la nivelul ţesuturilor, procesele de excreţie, de curăţire a sângelui de substanţele vătămătoare rezultate din arderile celulare etc.

Lipsa de mişcare îngreunează desfăşurarea normală a proceselor biologice, fapt care se răsfrânge negativ asupra stării de sănătate şi de rezistenţă a organismului faţă de agenţii patogeni. Prin mişcare se îmbunătăţeşte nutriţia ţesuturilor şi celulelor, ceea ce duce la creşterea şi dezvoltarea organelor, la mărirea capacităţii lor funcţionale.

În primul rând, se îmbunătăţeşte activitatea inimii. Muşchiul cardiac antrenat prin exerciţii fizice regulate şi de o intensitate crescândă, expulzează la fiecare sistolă mai mult sânge decât inima neantrenată. El nu oboseşte în timpul eforturilor fizice mai mari atât de repede ca muşchiul neantrenat şi îşi revine mai repede la situaţia normală, după ce efortul a încetat.

În al doilea rând, se ameliorează activitatea plămânilor. În timpul efortului fizic, plămânii respiră mai frecvent şi mai amplu, pentru a acoperi necesităţile crescute de oxigen în muşchi. Aşa cum inima trebuie antrenată pentru a face faţă eforturilor excesive, prin creşterea puterii de contracţie a muşchiului cardiac şi plămânii trebuie antrenaţi să respire mai puternic, să permită o ventilaţie mai mare pe unitatea respectivă de timp. Fără acest antrenament nu se pot efectua activităţi fizice grele, deoarece plămânii nu pot asigura cantitatea de oxigen crescută. Exerciţiile fizice în aer liber, ca şi şedinţele speciale de antrenament, în cazul sportivilor, constituie mijloace eficiente de pregătire a aparatului respirator pentru noile sarcini la care trebuie supus organismul.

Concomitent, prin mişcarea în aer liber se îmbunătăţeşte compoziţia sângelui, creşte numărul globulelor roşii, care ajută la transportul oxigenului; creşte şi numărul unor globule albe care apără organismul de infecţii. Aşa se explică de ce persoanele care fac mai multă mişcare în aer liber, practicând sistematic exerciţiile fizice şi sportul, se îmbolnăvesc rar sau fac forme uşoare de boală.

Sub aspectul ţinutei corporale şi al dezvoltării aparatului locomotor, exerciţiile fizice contribuie din plin la menţinerea unei ţinute corecte a corpului, care favorizează o bună funcţionare a tuturor organelor, precum şi o înfăţişare zveltă şi frumoasă. Mişcările corpului devin precise, agere şi coordonate, iar forţa de contracţie a muşchilor creşte.

Lipsa de mişcare în aer liber, statul pe scaun la școală sau acasă, sau altfel spus – sedentarismul – predispune la îngrăşare, ceea ce are un efect dăunător asupra sănătăţii şi duratei vieţii active.

Nu trebuie să uităm influenţa binefăcătoare a exerciţiilor fizice şi a sportului practicat în aer liber asupra sistemului nervos. În creier, schimbul de substanţe nutritive este mai intens decât în celelalte organe. În activitatea sa de coordonare a tuturor proceselor biologice şi psihice, creierul consumă o cantitate mult mai mare de oxigen decât inima sau plămânii, organe care sunt mari consumatoare de oxigen. În felul acesta putem înţelege sensibilitatea extraordinară a ţesutului nervos la lipsa de oxigen, manifestată prin scăderea capacităţii de lucru a creierului şi apariţia oboselii premature.

Asigurarea aerului curat şi a unui flux sporit de oxigen la creier este o condiţie fundamentală pentru menţinerea sănătăţii, în mod special la persoanele cu ocupaţii intelectuale (profesori, ingineri, psihologi, medici, economişti, contabili etc.), acestea realizându-se prin exerciţii fizice şi sport practicate în aer liber.

Jocul ca mijloc al educaţiei fizice reprezintă o formă tipică de activitate, fiind un fenomen social. Jocurile contribuie la stimularea şi cultivarea relaţiilor de prietenie şi colaborare, a iniţiativei şi imaginaţiei creatoare a unui fond complex de priceperi, deprinderi şi calităţi motrice, asigură educarea unor atitudini, comportamente, sentimente, însuşiri, deprinderi şi obişnuinţe de comportare morală: cinste, perseverenţă, demnitate, modestie, curaj, stăpânire de sine, independenţă etc.

Sportul este un mijloc prin care se poate ajunge la perfecţionare executării unor anumite exerciţii fizice şi la obţinerea unor rezultate maxime în acest sens. Sportul este legat de competiţia între diferiţi participanţi, care luptă pentru a fi pe primul loc în obţinerea rezultatelor la înot, canotaj, ciclism, patinaj, schi, volei, baschet, fotbal, tenis de masă sau tenis de câmp, scrimă etc.

Unele sporturi întăresc musculatura, altele vizează mărirea vitezei de mişcare sau combinarea vitezei cu precizia mişcărilor, însă toate dezvoltă organele şi măresc agerimea mişcărilor întregului corp, perfecţionează activitatea sistemului nervos şi a funcţiilor lui psihice: atenţia, memoria, inteligenţa, voinţa, curajul, etc.

Participarea în sporturi organizate le dă celor mici oportuniatea de a-și crește nivelul de activitate zilnică și de a-și dezvolta abilități fizice și sociale. Practicarea unui sport în mod organizat aduce multe beneficii atât fizic, emoțional, cât și la nivel social. Copiii vor putea învăța:

  • să lucreze în echipă,
  • să fie răbdători cu raporturile cu ceilalți și să își aștepte calmi rândul,
  • să fie responsabili,
  • să îndeplinească sarcinile pe care le primesc de la un
    adult,
  • să se descurce în situații neprevăzute, căutând și găsind soluții de rezolvare a problemelor
  • să se adapteze mai ușor unui mediu necunoscut
  • cât de importantă este perseverența și competitivitatea,
  • să își întărească voința și să fie consecvenți,
  • să își dorească să fie cei mai buni,
  • să răspundă în mod pozitiv provocărilor, celor sportive  și nu numai. .

Fiecare persoană trebuie ca, pe lângă exerciţiile fizice efectuate zilnic, să practice şi un sport, chiar dacă nu urmăreşte neapărat obţinerea unor rezultate de mare performanţă. Jogging-ul, înotul, voleiul, tenisul etc. sunt sporturi la îndemâna oricui şi cu un rol important în reîmprospătarea forţelor organismului, a recreerii lui plăcute, după școală.

Drumeţiile în aer liber constituie modul cel mai sănătos de petrecere a timpului liber la sfârşit de săptămână, vacanţe, contribuind în mod special la alimentarea sistemului nervos cu oxigen şi la refacerea energiei lui, prin buna dispoziţie pe care drumeţia în grup o crează şi o menţine.

Bibliografie:

  1. Dumitru Popiţan – Gimnastica, atletismul şi jocurile în şcoală – Editura Sport-turism, 1975;
  2. Gh. Mitra, Al. Mogoş – Metodica predării educaţiei fizice – Editura Stadion, 1972;
  3. Iulian Săvescu – Proiectarea demersului didactic la Educaţie Fizică pentru învăţământul primar (clasele I-IV) – Editura Aius PrintED, Craiova, 2008;
  4. Jeni Lupu Bangă, Nicolae Cojocaru + alţii – Metodica predării educaţiei fizice în ciclul primar, editura “Gheorghe Alexandru”, Craiova,  2008.