Calitatea motrică suplețea

Suplețea este capacitatea organismului uman de a efectua acte motrice cu un mare grad de amplitudine posibilă în mod activ sau pasiv. Este aptitudinea motrică aflată la granița dintre aptitudinile condiționale și cele coordinative și cuprinde mobilitatea care se referă la articulații, la posibilitatea lor de a se mișca, limitate de forma suprafețelor articulare și elasticitatea, ca fiind proprietatea fundamentală …

Continue reading  

Calitatea motrică – rezistența

Rezistența este capacitatea organismului uman de a depune eforturi cu o durată relativ lungă și o intensitate relativ mare, menținând indici constanți de eficacitate motrică; deci este capacitatea umană de a depune eforturi fără apariția stării de oboseală sau prin învingerea acestui fenomen (Gh. Carstea, 2000). Forme de manifestare: după ponderea participării în efort a grupelor musculare și a marilor …

Continue reading  

Calitatea motrică – forța

Forța reprezintă „capacitatea organismului uman de a învinge o rezistență internă sau externă prin intermediul contracției musculare (A. Dragnea, 1993). Formele de manifestare ale forței: în funcție de masa musculară implicată: forța generală – cu participarea principalelor grupe musculare; forța locală – cu participarea a una sau câteva grupe de mușchi. în funcție de activitatea prestată: forța generală – solicitată …

Continue reading  

Calitatea motrică – îndemânarea – capacitățile coordinative

Îndemanarea este capacitatea organismului uman de a efectua acte și acțiuni motrice, mai ales în condiții variate și neobișnuite, cu eficiență maximă și cu consum minim de energie din partea executantului. Elemente componente: capacitatea de coordonare a segmentelor corpului sau a acestuia în întregime pentru efectuarea actelor și acțiunilor motrice; capacitatea de combinare a mișcărilor; capacitatea de diferențiere a mișcărilor; …

Continue reading  

Calitatea motrică – viteza

Viteza este capacitatea organismului uman de a executa acte și acțiuni motrice, cu întregul corp sau numai cu anumite segmente ale acestuia într-un timp cât mai scurt, cu rapiditate maximă, în funcție de condițiile existente. Forme de manifestare: viteza de reacție: reacțile motrice sunt de două feluri: simple – constau în răspunsuri motrice la excitanți cunoscuți, dar care apar spontan, …

Continue reading  

Calitățile motrice – aptitudinile motrice

Calitățile motrice sunt însușiri ale organismului uman, care se pot dezvolta/educa în ontogeneză. Se mai numesc și „calităti fizice”. Sunt de două categorii: de baza și specifice. Calitățile motrice reprezintă însușiri ale organismului, concretizate în capacitatea de efectuare a acțiunilor de mișcare cu anumiți indici de forță, viteză, îndemânare și rezistență (I. Siclovan). Calitățile motrice sunt de două feluri: calități …

Continue reading  

Priceperile motrice

Priceperile motrice denumite și „abilități” sunt acțiuni motrice însușite în ontogeneza umană, prin exersare sistematică, constând în capacitatea de folosire eficientă a deprinderilor motrice cunoscute în condiții variabile și neprevăzute. Exprimă măiestria motrică a indivizilor umani, mai ales în situații competitive. Cuvântul provine din latinescul percipere = îndemânare, iscusință. Caracteristici: nivelul de manifestare a priceperilor depinde de plasticitatea scoarței cerebrale; …

Continue reading  

Parcursurile aplicativ-utilitare

Parcursurile aplicative sunt o formă combinată de deprinderi motrice, caracterizate prin diversitatea instalațiilor, obiectelor dispuse într-o anumită succesiune, succesiune determinată de scopul urmărit. Aceste parcursuri sunt mijloace eficiente de realizare a multiplelor sarcini ale educației fizice școlare, având efecte deosebite pe plac psiho-comportamental. Caracteristici: pot fi realizate cu colective de toate vârstele și pot fi organizate în orice condiții; contribuie …

Continue reading  

Deprinderile motrice aplicativ utilitare (târârea, cățărarea, escaladarea, tracțiune, transport de greutăți, echilibru)

Târârea. Târârea este deprinderea motrică, aplicativ-utilitară, reprezentând forma de deplasare pe orizontală a corpului, pe suprafața de sprijin, deplasare realizată cu ajutorul brațelor și a picioarelor. este un procedeu de deplasare natural pentru nou născut, iar apoi perfecționat de adult, corespunzător cerințelor vieții; servește pentur deplasări în spații reduse ca înălțime sau pe sub diferite obstacole; se utilizează pentru dezvoltarea/educarea …

Continue reading  

Deprinderile motrice de bază (mersul, alergarea, săritura, aruncarea și prinderea)

Mersul. Mersul este o deprindere motrică de bază prin care se realizează în mod deosebit locomoția umană. Este o acțiune motrică voluntară, care prin exersare devine involuntar, automat, stereotip. Mersul constă din dezechilibrări continue prin care corpul se adaptează suprafeței de sprijin și mediului înconjurător păstrând contactul cu suprafața pe care se realizează mișcarea și se poate defini prin alternarea …

Continue reading  

Deprinderile și priceperile motrice

Acestea sunt acțiuni motrice umane însușite pe parcursul vieții individuale (ontogeneza), prin exersare conștientă și sistematică. Se formează/însușesc atât în practica vieții (mai ales unele deprinderi de baza și utilitar aplicative: mers, alergare, transport de obiecte, săritură, etc.), dar și în procesele instructiv-educative special organizate, de tip educație fizică sau antrenament sportiv (mai ales deprinderile specifice sporturilor: pase, dribling, rostogoliri, …

Continue reading  

Cunoștințele de specialitate

Cunoștințele de specialitate reprezintă reflectarea în conștiința celor ce practică exerciții fizice – sub forma unor percepții, reprezentări, reguli, principii – a fenomenelor propriei activități de educație fizică și sport, precum și a interdependenței acestora. Cunostințele de specialitate: sunt de natură teoretică; pentru transmiterea lor se prevăd lecții teoretice sau se transmit în timpul procesului de instruire, pe cale verbală …

Continue reading  

Învățarea motrică (formarea deprinderilor motrice)

Formarea depinderilor motrice sau învățarea motrică este un proces complex intelectual-motric, caracterizat de prezența permanentă a conștientizării actelor motrice efectuate. Deprinderile motrice se învață. Fenomenul sau acțiunea respectivă a primit denumirea de „învățare motrică”. Învățarea motrică poate fi abordată cel puțin din două puncte de vedere: ca proces – dirijat pedagogic sau independent: individual sau pe grupuri; ca finalitate – …

Continue reading  

Particularitățile motricității la vârsta postpubertară (14-18 ani)

Datorită faptului că perioadele vârstei fiziologice nu corespund celei cronologice și nici etapelor de școlarizare, se va pune accentul pe periodizarea biologică și se va menționa în secundar etapele de școlarizare și vârstele cronologice care corespund, în general, acestor perioade biologice. Această periodizare bazată pe cel mai important eveniment biologic și psihologic, nu numai al vârstei de creștere, dar și …

Continue reading  

Caracteristicile motricității la vârsta pubertară (11-14 ani)

Datorită faptului că perioadele vârstei fiziologice nu corespund celei cronologice și nici etapelor de școlarizare, se va pune accentul pe periodizarea biologică și se va menționa în secundar etapele de școlarizare și vârstele cronologice care corespund, în general, acestor perioade biologice. Această periodizare bazată pe cel mai important eveniment biologic și psihologic, nu numai al vârstei de creștere, dar și …

Continue reading  

Caracteristicile motricității la vârsta antepubertară (6-11 ani)

Datorită faptului că perioadele vârstei fiziologice nu corespund celei cronologice și nici etapelor de școlarizare, se va pune accentul pe periodizarea biologică și se va menționa în secundar etapele de școlarizare și vârstele cronologice care corespund, în general, acestor perioade biologice. Această periodizare bazată pe cel mai important eveniment biologic și psihologic, nu numai al vârstei de creștere, dar și …

Continue reading  

Formele de organizare a educației fizice și sportului școlar

Organizarea educației fizice în sistemul de învățământ este cel mai cunoscut și răspândit model organizatoric, care și-a dovedit eficiența în realizarea obiectivelor având la bază procesul instructiv-educativ desfășurat pe clase, ani de studii și lecții. Avantajul sistemului constă pe de-o parte, în marea diversitate a conținutului activităților ce pot fi organizate în raport de condițiile existente, iar pe de altă …

Continue reading  

Subsistemele educației fizice

Educația fizică are mai multe subsisteme, determinate în principal de ontogeneză umană. Subsistemul educației fizice a generației tinere, care cuprinde învățământul: preșcolar, primar, gimnazial, liceal, profesional și superior. Subsistemul educației fizice profesionale, se referă la diferite specialități care solicită eforturi fizice: aviatorii, scafandrii, geologii, cosmonauții. Subsistemul educației fizice militare, diferite arme: aviație, infanterie, marină. Subsistemul educației fizice în cadrul educației …

Continue reading  

Obiectivele educației fizice și sportului

Obiectivele evidențiază modul de realizare a funcțiilor sociale ale educației fizice și cerințele modelului de educație fizică. Ele asigură activitatea optimă a întregului sistem educațional (în sens larg) și a celui de educație fizică (în sens restrâns). În educația fizică, obiectivele sunt delimitate după efectele acestei activități asupra sferelor biomotrice, psihomotrice și sociomotrice, fapt care pune în lumină polivalența educației …

Continue reading  

Școli de gândire care au influențat evoluția educației fizice

Cele trei școli de gândire (franceză, suedeză și germană) care au influențat evoluția educației fizice sunt școlile întemeiate de Francesco Amoros (Franța), Per Henrik Ling (Suedia) și Fr. Ludwig Jahn (Germania), Școala franceză – FRANCESCO AMOROS – gimnastica lui Amoros are la bază în ceea ce privește alegerea, sistematizarea și executarea exercițiilor sale criterii științifice care se fundamentează pe cunoștințe …

Continue reading  

Funcțiile educației fizice

Funcțiile educației fizice sunt destinații constante ale unui fenomen și ele derivă din ideal, în sensul că se subordonează acestuia. Prin funcții se realizează idealul educației fizice, se face „aproprierea” față de aceasta. Ele sunt foarte importante și își dovedesc eficiența numai dacă sunt îndeplinite în „sistem”, influențându-se și completându-se reciproc. Conceptul de funcție a fost definit drept o corespondență …

Continue reading  

Sportul

Sportul este activitatea de întrecere constituită dintr-un ansamblu de acțiuni motrice diferențiate pe ramuri de sport, desfășurată într-un cadru instituționalizat sau independent, prin care se caută perfecționarea posibilităților morfo-funcționale și psihice, concretizate în performanțe obținute în competiții, ca: record, depășire proprie sau a partenerilor. Sportul este deosebit de complex, atât sub aspectul structurii cât și al funcțiilor. Ca structură remarcăm …

Continue reading  

Concepția despre educația fizică

Concepția despre educație fizică reprezintă valorificarea conceptului de educație fizică, prin aplicarea lui la condițiile concrete ale anumitor societăți. Ea ilustrează sistemul de gândire în care se încadrează conceptul, precum și notele care îi diferențiază conținutul, dar mai ales finalitățile. În Romania, expresia acestei concepții se materializează în „Legea educației fizice și sportului”. Educația fizică este o componentă importantă a …

Continue reading  

Competiția sportivă

Competiția sportivă este o formă de organizare a întrecerii, între sportivi de diferite categorii, ce are ca obiect principal compararea performanțelor (rezultatelor) conform unor reguli precise și a unor normative stabilite anterior. Competiția (în sens larg) reprezintă o activitate și o sinteză a diferitelor forme de organizare specifice unei activități, care scoate în evidență, pe baza unor reguli, rezultatele obținute …

Continue reading  

Capacitatea de performanță

Capacitatea de performanță este rezultatul interacțiunii operaționale a unor sisteme bio-psiho-educagene, concretizate în valori recunoscute și clasificate pe baza unor criterii elaborate social istoric. Capacitatea de performanță este manifestarea complexă a disponibilității individului, materializată în valori obiective sau obiectivitatea în puncte, locuri, clasamente, etc. Capacitatea de performanță este determinată de interacțiunea a patru factori: aptitudinile, atitudinile, ambianță și antrenament. La …

Continue reading  

Performanța motrică

Performanța motrică este un rezultat valoros individual sau colectiv, obținut într-o competiție sportivă și exprimată în cifre absolute, după sistemul locurilor oficiale sau prin locul ocupat în clasament. Performanța sportiva mai poate fi definită ca o valoare bio-psiho-socială realizată în cadrul unor competiții oficiale, ca rezultat a unei capacități multiplu determinate și apreciate pe baza unor criterii sau baremuri riguros …

Continue reading  

Psihomotricitatea

Psihomotricitatea explică importanța motricității în dezvoltarea somatică și psihică. Manifestarea psihică și cea motrică reprezintă elementele fundamentale ale adaptării sistemului. Dezvoltarea psihomotricității este un proces extrem de complex ce are ca factori determinanți predispozițiile și plasticitatea S.N.C. (moștenite genetic) și educația. După Dreagnea, motricitatea poate fi privită din două perspective: ca fenomen observant din exterior ai căror fapte și procese …

Continue reading  

Capacitatea motrică

Prin capacitatea motrică se înțelege ansamblul posibilităților motrice naturale și dobândite prin care se pot realiza eforturi variate ca structură și dozare. Capacitatea motrică este un potențial uman dinamic (progresiv sau regresiv în ontogeneză) dat de unitatea dialectică dintre calitățile și deprinderile sau priceperile motrice. În perspectiva în care motricitatea reprezintă o caracteristică comună tuturor, precizăm că ceea ce deosebește …

Continue reading  

Activitatea motrică

Activitatea motrică desemnează ansambul de acțiuni motrice încadrate într-un sistem de idei, reguli și forme de organizare, în vederea obținerii unui efect complex de adaptare a organismului și de perfecționare a dinamismului acestuia. Activitatea motrică relevă forma de organizare, conținutul și finalitățile pe care le au de îndeplinit E.F.S. Activitatea motrică reprezintă ansamblul de acțiuni motrice, articulate sistematic, pe baza …

Continue reading  

Acțiunea motrică

Acțiunea motrică este un asamblu de acte motrice astfel structurate încât realizează un tot unitar în scopul rezolvării unor sarcini imediate care pot fi izolate sau înglobate în cadrul unei activități motrice. Acțiunile motrice se „clădesc pe acte motrice precise și automatizate. Dezvoltarea acțiunilor motrice se bazează pe combinarea actelor motrice, exersarea și coordonarea actelor motrice în condiții standard și …

Continue reading  

Actul motric

Actul motric este elementul de bază al oricărei mișcări, efectuat în scopul adaptării imediate sau al construirii de acțiuni motrice. Acesta se prezintă, de regulă, ca act, reflex, instinctual. De exemplu, o mișcare de „pompare” a mingii în sol, în cazul driblingului sau retragerea bruscă a unui segment la atingerea unei suprafețe fierbinți. Actul motric reprezintă faptul simplu de comportare …

Continue reading  

Motricitatea

Motricitatea se mai numește și „mișcarea omului” și este un termen ce desemnează o schimbare de poziție și transformare suferită de un corp sau de una din părțile sale, o ieșire din starea de imobilitate, stabilitate, o schimbare a poziției corpului în spațiu, în raport cu unele repere fixe. Conceptul de motricitate nu poate fi privit în afara conceptului de …

Continue reading